Pentru ucraineni, orașul Pokrovsk din estul țării, distrus de război, unde trupele sunt angajate în lupte cu rușii în această perioadă de Crăciun, evocă asocieri cu una dintre cele mai durabile moșteniri culturale ale țării lor: „Colindul clopoțeilor”.
Publicul occidental poate cunoaște melodia obsedantă și repetată din filmul hollywoodian „Home Alone” și din serialul TV „Ted Lasso”, dar pentru ucraineni există rezonanțe mai profunde și mai politice în această iarnă, deoarece Pokrovsk este strâns legat de compozitorul colindului, Mikola Leontovici.
Leontovici nu a compus colindul în Pokrovsk, așa cum se crede adesea, însă orașul a avut un rol crucial în dezvoltarea atât a muzicii sale, cât și a patriotismului politic ucrainean, care a dus la persecuția sa de către ruși și, în final, la asasinarea sa de către agenți sovietici, în 1921, scrie Politico.
Leontovici a trăit în Pokrovsk în primul deceniu al secolului 20, unde a predat la o școală de muzică și a condus un cor al muncitorilor de la calea ferată. Acolo s-a inspirat din tradițiile folclorice ucrainene, iar ulterior avea să-și bazeze „Colindul clopoțeilor” pe un cântec tradițional sezonier numit „Șcedrik”, motiv pentru care Pokrovsk este considerat orașul natal al melodiei „Șcedrik”.
„Leontovici a venit în Pokrovsk doar cu o geantă în spate, dar acolo s-a dezvoltat drept compozitor și a atras atenția jandarmilor, după ce a luptat pentru drepturile muncitorilor. A cântat chiar și „Marseillaise” împreună cu corul local pe care îl conducea”, a spus Larisa Semenko, autoarea cărții „Our Silent Genius, Leontovych”, „Geniul nostru tăcut, Leontovici”.
Semenko a subliniat că dimensiunea politică ucraineană a colindului nu este deloc recentă.
„Acesta nu a fost niciodată doar un colind de Crăciun, ci un mesaj cultural ucrainean pentru lume, o carte de vizită a spiritualității adânc înrădăcinate a națiunii și a rezilienței sale în fața amenințărilor. Aceeași amenințare împotriva căreia luptăm și astăzi”, a spus ea.
Un erou care a înfruntat Rusia prin muzică
Leontovici este văzut ca un erou care a înfruntat Rusia prin muzică, în urmă cu un secol, așa cum astăzi ucrainenii își apără identitatea națională cu arme, obuze și drone.
După premiera versiunii sale a „Șcedrik” în Kiev, în 1916, cântecul a fost remarcat de liderii Republicii Naționale Ucrainene, prima încercare a Ucrainei de a se desprinde de Moscova, după Primul Război Mondial. În 1919, guvernul a trimis un cor național într-un turneu european cu melodiile lui Leontovici, pentru a promova recunoașterea Republicii Naționale Ucrainene.
Deși statul ucrainean nu a fost recunoscut oficial la nivel global, „Șcedrik” a devenit un succes cultural internațional. „Chiar înainte de a fi tradus, a fost un hit în Paris, Praga și în toată Europa. Regii și prinții au fost fascinați să descopere că o cultură atât de veche și bogată exista pe continentul lor”, a spus Semenko.
Înainte de turneu, corul a fost evacuat în vestul Ucrainei, după ce bolșevicii au ocupat Kievul. După succesul european, corul, sub numele „Corul Național Ucrainean”, a adus melodia în Canada și Statele Unite, în 1922.
„Șcedrik, care era cerut mereu ca bis, a ajutat ucrainenii să-și declare națiunea în fața lumii”, a spus Anatolii Paladiciuk, cercetător și autor al proiectului „Notele din Kamianeț și aripile lui Șcedrik”.
În 1936, compozitorul american Peter J. Wilhousky a scris versurile în limba engleză, transformând „Șcedrik” în „Colindul clopoțeilor”, pentru un spectacol radio la NBC.
Leontovici nu a mai trăit să vadă acest succes. În ianuarie 1921, serviciul secret sovietic l-a ucis în casa părinților săi din regiunea Vinniția, sub pretextul unei operațiuni împotriva bandiților. Adevărul a fost aflat de ucraineni abia după deschiderea arhivelor sovietice, în anii 1990.
„Așa cum se întâmplă astăzi în teritoriile ocupate, autoritățile ruse au văzut cultura ucraineană ca pe o amenințare. A fost începutul terorii împotriva luptătorilor pentru libertate, politicienilor și educatorilor ucraineni. Leontovici a fost doar unul dintre mulții uciși”, a spus Semenko.
Istoria se repetă
La aproape 105 ani după moartea lui Leontovici, Rusia încearcă din nou să suprime identitatea națională ucraineană.
Luptele pentru Pokrovsk durează de peste 18 luni, iar Moscova susține acum că orașul a fost ocupat. Armata ucraineană afirmă însă că trupele sale au revenit în anumite părți ale orașului, după retragerea din noiembrie, și că grupuri mici de soldați ruși intră doar pentru a face fotografii propagandistice cu steaguri, fără a controla complet ruinele.
„Operațiunile noastre active în zona aglomerării Pokrovsko-Mirnohrad continuă. În ultimele săptămâni, am reușit să recâștigăm controlul a aproximativ 16 kilometri pătrați, în partea de nord a orașului”, a spus comandantul armatei ucrainene, generalul Oleksandr Sîrskii, într-o postare pe Telegram.
Sîrskii a promis că Ucraina va continua să lupte pentru Pokrovsk și își va întări forțele din orașul distrus, împotriva sutelor de mii de soldați ai Kremlinului.
Istoricul american Timothy Snyder, expert în istoria Ucrainei, a evidențiat legătura dintre colonialismul rus de acum un secol și ofensiva actuală a președintelui Vladimir Putin.
„Cultura ucraineană are un impact uriaș în lume, dar conștientizarea noastră este minimă. Asasinarea lui Leontovici și transformarea melodiei Șcedrik reprezintă doar un mic exemplu al acestei istorii coloniale, care continuă în timpul invaziei actuale a Rusiei în Ucraina”, a spus Snyder într-o postare pe Substack, pe 14 decembrie.