
Mulți oameni se simt triști și deprimați de săbători, mai ales ce care se simt singuri. Yolanda Creţescu, psihoterapeut, a explicat pentru News.ro că de vină sunt presiunea socială şi faptul că realitatea fiecăruia nu se potriveşte cu o imagine ideală. Cei care sunt singuri mai ales în această perioadă îşi pot umple viaţa cu sens, spune Creţescu, iar aici câteva idei pot consta în reluarea unui proiect amânat sau în reconectarea cu ceilalţi. Ea adaugă că în perioada sărbătorilor ar trebui să prioritizăm oamenii şi timpul petrecut împreună.
„Depresia sau tristeţea de sărbători apare adesea tocmai din cauză că presiunea socială e mare să fim fericiţi, uniţi, plini de bucurie. Când realitatea noastră nu se potriveşte cu această imagine ideală, fie că suntem singuri, avem relaţii tensionate, am pierdut pe cineva drag sau pur şi simplu nu simţim acel „magic”, apare un gol imens. E ca şi cum toată lumea ar merge într-o direcţie, iar tu stai pe loc sau mergi în cealaltă parte. Sentimentul de izolare şi de „nu mă potrivesc” se adânceşte. Uneori, tristeţea e un semn că ceva din abordarea noastră asupra vieţii nu mai funcţionează şi că avem o nevoie profundă de reorientare”, a explicat psihoterapeuta.
Ea spune că cei care sunt sau se simt singuri în această perioadă nu trebuie să se lupte cu singurătatea, ci s-o transforme.
„În loc să stea cu gândul „trebuie să fiu cu alţii”, pot decide cum să-şi umple acel spaţiu cu sens. Poate înseamnă să faci ceva bun pentru tine: un proiect amânat, o plimbare lungă. Sau să ieşi din tine şi să faci ceva bun pentru altcineva: să te oferi voluntar, să duci un mic dar unui vecin în vârstă, să scrii scrisori. Conectarea, chiar şi una mică, reafirmă apartenenţa noastră la comunitate. E important să nu stai toată ziua în pijamale, să-ţi structurezi timpul ca pe o zi specială”, a explicat Creţescu.
Ea a spus și ce trebuie să facă familiile cu adolescenți, în condițiile în care nu toţi sunt încântaţi să fie împreună cu familia de sărbători.
„Familiile şi adolescenţii, aici e o luptă clară între nevoia de apartenenţă la familie şi nevoia de individualitate, de a se afirma ca persoană separată. Tânărul poate simţi că este forţat să joace un rol în care nu se regăseşte. Părinţii pot simţi că sunt respinşi. Soluţia ar putea fi o negociere blândă. „Ştiu că ai şi alte planuri, cum putem face ca în aceste două zile importante să fim împreună, iar apoi să-ţi ai spaţiul tău?” Să i se ofere adolescentului un rol activ, nu pasiv, să fie responsabil de ceva – playlistul de colinde, decorul unui colţ, să se simtă văzut ca un partener, nu ca un copil. Respectarea spaţiului lui e cheia”, a spus Crețescu.
Ea a adăugat că mulți oameni prioritizează eronat „perfecţiunea şi aspectul, în locul conexiunii şi sensului”.
„Aergăm după meniurile ideale, cadourile impecabile, decorul de revistă şi uităm că scopul ar trebui să fie să ne simţim mai aproape de cei dragi. Adler ar spune că ne concentrăm prea mult pe „succesul” vizibil al sărbătorii, nu pe „contribuţia” noastră la bunăstarea celorlalţi. Ce ar trebui să conteze cel mai mult? Acele mici clipe autentice: o cafea băută împreună fără grabă, o amintire amuzantă împărtăşită, un moment de linişte. Prioritizează oamenii, nu sarcinele”, a arătat psihoterapeuta.
„Ne obosim inutil de multe ori. Ne obosim pentru că urmăm un „script” pe care nu l-am scris noi. Pare că „aşa se face” şi alergăm să bifăm sarcini. Oboseala vine când efortul nu are legătură cu valorile noastre cu adevărat importante. Dacă bagi o energie enormă să faci cozonaci care nici nu îţi plac, doar pentru a putea face o poză, atunci da, e oboseală goală. Dacă petreci aceeaşi energie să asculţi pe cineva care are nevoie, atunci oboseala va avea un alt gust, unul de împlinire”, a explicat ea.
„E perfect normal să simţi un mix de sentimente: bucurie, nostalgie, melancolie, iritaţie. Sărbătorile sunt ca o lentilă care măreşte mult prea mult tot ce trăim deja. Permite-ţi să simţi, fără judecată. Aş mai vorbi despre tineri şi vacanţă. Nu trebuie să fie o pauză spectaculoasă. Încurajează-i să găsească ceva care să-i captiveze, nu doar să treacă timpul. Un mic proiect, un skill nou, cititul unei cărţi doar pentru plăcere. Frumuseţea vine din autenticitate, nu din stimulare constantă. Despre aplecarea către cei dragi: cea mai puternică terapie Adleriană e comunitatea şi sentimentul de apartenenţă. Înclină-te nu din datorie, ci din curiozitate autentică. Du-te la bunicul, nu doar să-i laşi o pâine, ci să-i asculţi cu adevărat o poveste. Sună pe cineva singur nu doar să-i urezi „Sărbători fericite!”, ci să-i spui „Mă gândeam la tine şi vroiam să aud cum o duci”. Asta înseamnă conexiune”, a mai spus Crețescu.
„În final, sărbătorile astea sunt despre a ne reaminti că suntem oameni, nu maşinuţe care performează. Sunt despre a reduce viteza, să ne vedem în ochi, să dăm şi să primim în moduri mici şi reale. Nu trebuie să fie perfecte. Am un singur mesaj cu care şi eu învăţ să plec acasa zilnic. “Ai grijă de tine. E în regulă să fie aşa cum e!””, a conchis ea.
Editor : M.B.

