Rusia își intensifică presiunea asupra ultimelor orașe fortificate ale Ucrainei din regiunea Donețk, în timp ce Kievul încearcă să-și reorganizeze apărarea înainte de venirea iernii. Luptele pentru Kosteantînivka și Dobropillea pot influența evoluția întregului front din Donbas. În paralel, superioritatea numerică a trupelor ruse și incertitudinile privind accesul Ucrainei la Starlink complică planurile armatei ucrainene, arată The Kyiv Independent într-o analiză.
În această toamnă, în timp ce Rusia și-a intensificat campania de atacuri de amploare împotriva infrastructurii critice și a economiei Ucrainei, iar relațiile dintre Kiev și Washington au ajuns la unul dintre cele mai tensionate momente de până acum, luptele zilnice de pe vastul câmp de luptă ucrainean au trecut în plan secund în spațiul informațional.
În ciuda atenției reduse din partea presei internaționale – care alimentează uneori percepția eronată că ambele tabere se află într-un impas – luptele de uzură din estul Ucrainei rămân la fel de intense și brutale. Ambele părți încearcă să obțină un avantaj clar înainte de venirea iernii.
Dacă sunt analizate strict din perspectiva teritoriilor cucerite și pierdute, evoluțiile de pe front din 2026 au fost relativ favorabile Kievului.
Câștigurile teritoriale nete ale Rusiei au stagnat în mare măsură, în pofida pierderilor umane constant ridicate. În același timp, forțele ucrainene au reușit să desfășoare două contraofensive de succes, ambele cu importanță strategică.
Deși situația s-a stabilizat în mare parte în alte sectoare ale frontului, obiectivul principal al Rusiei rămâne cucerirea restului regiunii Donețk.
Încet, dar constant, forțele ruse s-au apropiat de ultimele orașe ucrainene importante din regiune, distrugând în mare măsură ceea ce mai rămăsese din viața civilă normală în zonă.
Între timp, forțele ucrainene, reorganizate în cadrul unei noi structuri de comandă, au încercat să creeze condițiile necesare pentru a epuiza și a opri din fașă orice nouă ofensivă rusă.
În contextul în care administrația Trump exercită presiuni tot mai mari asupra Kievului, iar Moscova refuză să renunțe la cererea ca Ucraina să cedeze restul regiunii Donețk drept condiție minimă pentru discuțiile privind încetarea focului, importanța strategică și politică a acestui teritoriu, tot mai restrâns și devastat, este mai mare ca oricând.
Comandă și control
De la începutul invaziei la scară largă, coloana vertebrală a apărării ucrainene din regiunea Donețk a fost așa-numita „centură de fortărețe”, alcătuită din patru orașe industriale dispuse de la nord la sud: Sloviansk, Kramatorsk, Drujkivka și Kosteantînivka.
De aproximativ un an, toate aceste orașe se află în raza de acțiune a dronelor rusești FPV, pilotate prin intermediul unei camere video.
În cursul anului 2026, înaintarea treptată a trupelor ruse, combinată cu îmbunătățirea tehnologiei care a extins raza de acțiune a dronelor, a îngreunat considerabil logistica ucraineană în întreaga zonă. Totodată, situația i-a obligat pe mulți dintre civilii rămași să-și părăsească locuințele.
După reforma corpurilor de armată din anul precedent, accesul direct către centura de fortărețe a fost apărat de două corpuri de armată: Corpul 11 și Corpul 19.
În mai și iunie, în timp ce Ucraina înregistra o serie de succese pe front, forțele ruse au pătruns în Kosteantînivka și au cucerit o mare parte a orașului. Acestea au urmat un model de infiltrare în masă, susținut de atacuri intense cu drone, artilerie și bombe planante, similar celui folosit pentru cucerirea orașului Pokrovsk în anul precedent.
În paralel cu atacurile frontale, forțele ruse au încercat să încercuiască centura fortificată prin două manevre ample de flancare, înaintând atât la nord, cât și la sud de aceasta.
Pe flancul nordic, în direcția orașului eliberat Lîman, s-a desfășurat Operațiunea Vivaldi a Ucrainei, o serie de contraatacuri graduale și bine coordonate, conduse de Corpul 3 de Armată, aflat sub comanda lui Andrii Biletskyi.
Pe flancul sudic, Rusia a exercitat timp de peste un an o presiune ofensivă puternică asupra orașului minier Dobropillea.
După ce, în august 2025, o infiltrare masivă a trupelor ruse a ajuns până la 20 de kilometri în spatele liniilor ucrainene, Kievul a redislocat în zonă Corpul 1 Azov al Gărzii Naționale, comandat de Denys Prokopenko, fost comandant al garnizoanei ucrainene din Mariupol. Corpul se află în continuare în acest sector.
După ani de lupte intense de-a lungul frontului, eficiența apărării unei zone depinde adesea de punctul său cel mai vulnerabil.
Pe măsură ce forțele ruse au învățat să identifice și să atace agresiv punctele slabe ale apărării ucrainene, deja suprasolicitate, îmbunătățirea nivelului de pregătire al brigăzilor ucrainene a devenit la fel de importantă ca desfășurarea unui număr mai mare de unități de elită.
Corpurile 1 și 3 au reușit să-și organizeze unitățile într-un dispozitiv coerent și să coordoneze operațiunile ca formațiuni unificate. În schimb, alte structuri, precum Corpurile 11 și 19, care aveau în subordine un amestec de brigăzi epuizate și fără suficientă experiență, s-au confruntat cu dificultăți, în lipsa resurselor suplimentare și a unităților de sprijin.
Pentru a remedia această situație, în august, sub conducerea noului comandant-șef, Mykhailo Drapatyi, Kievul a decis să împartă apărarea Donbasului între două noi forțe operaționale, constituite în jurul personalului și structurilor de comandă conduse de Biletskyi și Prokopenko.
Forța operațională „Azov” urma să se extindă spre vest, preluând sectorul de front eliberat recent de Corpul 7 de Asalt Aerian. În același timp, Biletskyi a preluat comanda Corpurilor 11 și 19 și, implicit, a celei mai mari părți a centurii fortificate, în cadrul noii Forțe Operaționale „Centru”.
Astfel, cea mai importantă parte a frontului din punct de vedere strategic a ajuns sub comanda directă a doi dintre cei mai cunoscuți comandanți de teren ai armatei ucrainene.
Noi provocări
Operațiunea Vivaldi era deja în plină desfășurare când Andrii Biletskyi a primit comanda apărării centurii de fortărețe.
Corpul 3 de Armată, condus de acesta, a devenit probabil unul dintre cele mai convingătoare exemple ale succesului reformei corpurilor de armată din Ucraina. Unitatea a reușit să ridice nivelul de pregătire și comandă al altor brigăzi mecanizate până la standarde de elită, în pofida deficitului sever de personal.
Acum, Biletskyi trebuie să obțină rezultate similare și în cazul brigăzilor din Corpurile 11 și 19, dintre care unele luptă de ani de zile în sectorul lor, fără a beneficia de rotații regulate.
În cursul toamnei, încercările Rusiei de a avansa și de a testa apărarea ucraineană în terenul deluros situat imediat la est de centura fortificată au întâmpinat dificultăți. Chiar și Kostiantynivka, despre care se credea că ar putea cădea până la sfârșitul verii, continuă să reziste.
Brigăzile ucrainene din această zonă se confruntă cu o misiune dificilă. Ele trebuie să respingă zilnic infiltrările rusești, într-un spațiu de luptă care devine tot mai extins și mai periculos, în condițiile în care efectivele de infanterie sunt extrem de reduse.
Totuși, aceste probleme nu sunt noi, iar în timp brigăzile au găsit modalități de adaptare, chiar și cu resurse limitate.
Aprovizionarea pozițiilor de infanterie din această zonă se face cu ajutorul dronelor grele de transport și bombardament. În același timp, dezvoltarea vehiculelor terestre fără pilot a devenit esențială pentru aprovizionarea echipelor ucrainene de drone.
În interiorul orașului Kosteantînivka, trupele ucrainene au reușit să contracareze, cel puțin parțial, tactica infiltrărilor rusești care le-a pus probleme în apărarea urbană în ultimul an. Un rol esențial îl au soldații de infanterie care continuă să lupte în oraș.
În prezent, este aproape imposibil de stabilit cu precizie cine controlează fiecare cartier. Pozițiile soldaților ucraineni și ruși se suprapun în mare măsură în zonele rezidențiale și industriale din Kosteantînivka.
În timp ce forțele ruse încearcă să avanseze spre Drujkivka, trupele ucrainene continuă să reziste în centrul orașului Kostiantynivka și la periferia estică. Ele se deplasează periodic și efectuează rotații, ceea ce îngreunează desfășurarea echipelor rusești de drone în oraș.
Mulți dintre acești soldați se află în Kosteantînivka de aproape un an și au șanse reduse de a fi evacuați în cazul în care sunt răniți.
Cu toate acestea, ei continuă să reziste, câștigând timp prețios pentru Ucraina și pentru pregătirea apărării următoarei fortărețe.
Un asalt fără sfârșit
Pe flancul sud-vestic al centurii fortificate, în zona orașului Dobropillea, se desfășoară una dintre cele mai intense ofensive rusești.
Spre deosebire de nordul regiunii Donețk, unde râul Siverskyi Donets constituie o barieră naturală, o înaintare rusă în zona Dobropillia ar putea deschide o cale directă către centura fortificată, prin flancul său sudic.
Potrivit lui Prokopenko, Rusia beneficiază de un avantaj numeric de șase la unu în zona Dobropillea și a desfășurat în acest sector îngust aproximativ o treime din unitatea sa de elită de drone, „Rubicon” – circa 400 de echipe.
În ultimul an, orașul minier Dobropillia a fost unul dintre principalele centre ale operațiunilor Corpului 1 Azov. Aici au fost desfășurate numeroase echipe de drone care încearcă să împiedice apropierea forțelor ruse de periferia orașului.
Importanța strategică a orașului l-a transformat însă într-o țintă frecventă a bombelor planante rusești. Acestea sunt lansate uneori în salve de câte trei sau patru, iar o lovitură directă asupra unei clădiri poate distruge poziția unei echipe ucrainene de drone.
La sol, deși o tentativă spectaculoasă și bine coordonată de asalt mecanizat, desfășurată în timpul verii, a eșuat, forțele ruse au continuat să exploateze superioritatea numerică și să răspândească grupuri mici de infiltrare în zona din jurul Dobropillei.
Acest proces s-a intensificat în toamnă. În ultimele luni au apărut mai multe înregistrări video în care soldați ruși arborează steaguri în oraș. Acestea sunt însă adesea îndepărtate rapid și nu constituie, în sine, o dovadă clară a controlului teritorial.
Cu toate acestea, Ministerul rus al Apărării a susținut în octombrie că Dobropillea fusese cucerit în întregime. Kievul a respins rapid această afirmație.
Într-un videoclip publicat pe 21 octombrie, Corpul Azov a susținut că afirmațiile tot mai exagerate ale Rusiei privind cucerirea orașului reflectă o cultură a dezinformării în lanțul de comandă rus. Potrivit unității ucrainene, același fenomen ar fi contribuit și la succesul Operațiunii Vivaldi, desfășurate de Corpul 3 de Armată.
Perspective pentru iarnă
Indiferent cât de bine reușește Ucraina să-și organizeze apărarea în Donbas, o mare parte din evoluțiile următoarelor șase luni va depinde de planurile și resursele Rusiei.
Săptămânile următoare și vremea specifică toamnei ar putea oferi ultimele condiții favorabile pentru infiltrările rusești înainte de sfârșitul anului.
Dacă trupele ruse vor reuși, profitând de ceață și ploaie, să-și consolideze pozițiile în Dobropillea și în împrejurimi înainte de venirea iernii, armata ucraineană ar putea întâmpina dificultăți suplimentare în încercarea de a le alunga.
O altă provocare este perspectiva unei mobilizări forțate în Rusia. Unii comandanți ucraineni susțin că aceasta ar fi început deja, chiar dacă nu a fost anunțată oficial.
Un nou aflux de sute de mii de soldați, pe lângă cei care au semnat deja contracte de recrutare, ar putea oferi Rusiei mai multe opțiuni militare. Moscova ar putea intensifica ofensiva din Donbas sau ar putea deschide ori extinde operațiuni în alte zone, obligând Ucraina să-și împartă resursele și să ia decizii strategice dificile.
Un alt factor esențial ar putea fi viitorul accesului Ucrainei la Starlink, sistemul de comunicații prin satelit aflat sub controlul companiei lui Elon Musk. Deciziile privind utilizarea acestuia pot fi influențate de relația dintre conducerea companiei și administrația președintelui american Donald Trump.
Citește și: Rusia a anunțat când și unde vor avea loc următoarele negocieri trilaterale privind războiul din Ucraina
Atât Corpul 1, cât și Corpul 3 au utilizat pe scară largă capacitățile de lovire la distanță medie în operațiunile ofensive și defensive din ultimul an. Același lucru este valabil și pentru brigăzile de elită ale Forțelor de Sisteme Fără Pilot desfășurate în zonă.
Dacă accesul la Starlink va fi restricționat suplimentar, capacitatea trupelor ucrainene de a coordona operațiunile cu drone ar putea fi afectată semnificativ. Acest lucru ar îngreuna detectarea și neutralizarea la timp a unităților rusești aflate în înaintare.
Astfel, unul dintre principalele atuuri ale Ucrainei – o apărare organizată de-a lungul frontului și o armată hotărâtă să continue lupta – ar putea fi slăbit și mai mult de factori externi, într-un moment în care bătălia pentru Donbas intră într-o etapă critică.
Editor : C.A.