Disensiunile dintre Europa și Statele Unite cu privire la războiul purtat de Rusia împotriva Ucrainei au atins un nou nivel de gravitate, pe măsură ce Donald Trump intensifică sprijinul acordat lui Vladimir Putin, zguduind o alianță care se afla deja pe gheață subțire. În doar două săptămâni, președintele SUA a încheiat un acord privind motorina cu omologul său rus, a relaxat sancțiunile economice împotriva Moscovei, a cerut organizarea de noi alegeri în Ucraina și a contestat legitimitatea președintelui acesteia, Volodimir Zelenski, despre care Trump a afirmat că este „mai dificil de gestionat” decât Putin, notează Euronews.
Zelenski, din ce în ce mai sfidător, a calificat acordul privind motorina drept o „greșeală istorică” și a avertizat că vor urma și alte acorduri între SUA și Rusia legate de fluxurile de gaze, sectorul bancar, produsele chimice și activele blocate.
Ucraina a constatat restricții neașteptate privind utilizarea tehnologiei Starlink și livrările de arme fabricate în SUA.
„Cred că s-au luat măsuri pentru a convinge Ucraina să capituleze”, a declarat Zelenski pentru Bloomberg, într-o declarație care a reînviat temerea de lungă durată că Trump și Putin ar putea conspira pentru a încheia o înțelegere secretă care să ducă la capitularea Kievului.
Propunerea Moscovei privind organizarea unei întâlniri trilaterale între Putin, Trump și președintele chinez Xi Jinping a alimentat și mai mult aceste temeri.
„Aș face-o. Nu atât de mult pentru Ucraina, pentru că, sincer să fiu, Rusia s-a descurcat bine în ceea ce privește Ucraina”, a spus Trump când a fost întrebat despre întâlnirea trilaterală.
Succesiunea rapidă a evenimentelor i-a luat prin surprindere pe europeni, care, după eșecurile anterioare, credeau că au învățat să se descurce cu stilul unilateral de diplomație al lui Trump. Încă o dată, se trezesc luați prin surprindere și subminați de un aliat apropiat, dispus să facă gesturi de apropiere față de Rusia fără a cere nicio concesie în schimb.
„Vrem să nu lăsăm loc de îndoială cu privire la poziția noastră față de Ucraina și, în același timp, știm că americanii au alte interese”, a declarat săptămâna trecută cancelarul german Friedrich Merz, la încheierea unui summit de două zile de la Bruxelles.
Într-o aluzie la adresa lui Trump, președintele francez Emmanuel Macron a denunțat „ambiguitățile” unor lideri și a avertizat: „Capitularea înseamnă slăbiciune. Slăbiciunea înseamnă pericol”.
Premierul italian Giorgia Meloni a criticat acordul privind motorina, calificându-l drept o „alegere extrem de riscantă” care legitimează Moscova și slăbește sancțiunile. Premierul danez Mette Frederiksen a deplâns faptul că „noi, alianța occidentală, ne aflăm acum într-o poziție mai proastă decât cea de acum câteva zile”.
Marți, Înaltul Reprezentant Kaja Kallas a ridicat ștacheta și a acuzat în mod explicit SUA că presează Ucraina să „se predea în condițiile impuse de Putin”.
„Europa va suporta consecințele”
Cu toate acestea, în ciuda criticilor și a indignării generalizate, Europa rămâne reticentă și, probabil, nepregătită să se distanțeze de Trump și să urmeze o cale independentă.
Bruxellesul, Berlinul, Parisul și Londra preferă în continuare să mențină un canal de comunicare activ, chiar dacă precar, cu Washingtonul, pentru a-i influența cât mai mult posibil gândirea, așa cum o demonstrează participarea lor la ultima rundă de negocieri de pace conduse de SUA, desfășurată la Miami și, ulterior, la Oslo.
„Europa va suporta consecințele, și de aceea este nevoie ca la masa negocierilor să fie prezentă o Europă mai unită”, a declarat prim-ministrul norvegian Jonas Gahr Store.
Pentru Kiev, prezența europeană a devenit indispensabilă pentru a contrabalansa orientarea pro-rusă a Casei Albe. Zelenski a încurajat în repetate rânduri Europa să dezvolte un canal paralel de comunicare cu Rusia, dar Moscova nu a manifestat niciun interes.
Deși ultimele acțiuni ale lui Trump demonstrează că influența europeană a fost, în cel mai bun caz, limitată, gândirea rămâne neschimbată: locul la masa negocierilor trebuie păstrat cu orice preț.
„Trebuie să mergem mai departe, pentru că știm, de asemenea, că cooperarea cu SUA este esențială pentru ca Ucraina să poată duce acest război. Toată lumea știe că volumele prevăzute în acordul privind motorina sunt reduse”, a declarat un diplomat de rang înalt, care a dorit să rămână anonim. „Așadar, păstrați-vă calmul și mergeți mai departe. Exprimați-vă dezaprobarea și continuați. Dar fără să dramatizați excesiv. Asta nu este în interesul nimănui”.
Unii oficiali se consolează cu convingerea că apropierea lui Trump de Putin este motivată în mare parte de dorința de a deturna atenția de la responsabilitatea pentru prețurile ridicate ale combustibililor, în perspectiva alegerilor de la jumătatea mandatului de luna viitoare, în care sondajele de opinie indică faptul că Partidul Republican va suferi o înfrângere.
Trump susține că vina o poartă atacurile reușite ale Ucrainei asupra rafinăriilor de petrol din Rusia, dar experții în domeniul energetic sunt de acord că războiul său împotriva Iranului este principalul vinovat pentru turbulențele de pe piața petrolului.
„Avem un dialog și vom continua să avem un dialog. Acesta ne-a adus rezultate pozitive în ceea ce privește interesele noastre”, a declarat un înalt oficial. „Aceasta este cea mai bună cale”.
Cu toate acestea, se constată din ce în ce mai mult că Europa și SUA au abordări fundamental diferite față de Rusia, diferențe care s-ar putea dovedi imposibil de conciliat.
„A fost de neconceput”
Europa mizează, deocamdată, pe sancțiuni pentru a paraliza mașina de război, pe decuplarea pe termen lung pentru a evita dependențele vulnerabile și pe o izolare diplomatică strictă. Deși unele partide de extremă dreaptă și de extremă stânga pun la îndoială această logică, strategia este larg împărtășită.
În schimb, Statele Unite oferă Rusiei stimulente economice pentru a o determina să participe la negocierile de pace. Se pare că acestea includ o eliberare parțială anticipată a activelor suverane și reluarea livrărilor de gaze către Europa, ambele propuneri fiind deja respinse de Europa. Se spune, de asemenea, că sunt în curs de negociere acorduri legate de Lukoil și de tehnologia nucleară.
Oficialii europeni susțin că abordarea americană este greșită, deoarece ignoră obsesia lui Putin pentru cuceririle teritoriale, motivul principal pentru care a lansat invazia. Niciun acord, oricât de avantajos, nu poate înlocui, în viziunea lui Putin, anihilarea Ucrainei, afirmă aceștia.
Invitația adresată de Washington lui Putin pentru summitul G20 din Florida, la care urmează să participe o duzină de lideri europeni, reprezintă un alt semn al unei discrepanțe flagrante.
Pe măsură ce Trump se apropie tot mai mult de Putin, este puțin probabil ca prăpastia ideologică dintre cele două maluri ale Atlanticului să se reducă în viitorul apropiat. Dimpotrivă, aceasta s-ar putea adânci și mai mult, ridicând întrebări serioase cu privire la ceea ce s-ar putea întâmpla atunci când procesul de pace va ajunge în faza finală și aliații vor fi chemați să ia decizii comune de o importanță excepțională.
Maria Shagina, cercetătoare principală la Institutul Internațional pentru Studii Strategice, spune că acțiunile Casei Albe sunt menite să exercite presiuni asupra Europei pentru ca aceasta să renunțe la frontul comun de presiune și să se alinieze la poziția SUA față de Rusia.
„Întrebarea fundamentală este dacă Europa poate menține o strategie independentă de sancțiuni pe termen lung. UE și Regatul Unit dispun în continuare de o influență economică considerabilă asupra Rusiei, dar pot oare să transforme această influență într-o presiune eficientă și susținută asupra Moscovei fără participarea SUA?”, a declarat Shagina pentru Euronews.
„Provocarea nu constă doar în a afla dacă Europa dispune de suficientă putere economică, ci și dacă are voința politică, capacitatea instituțională și coerența strategică necesare pentru a-și exercita această putere independent de Washington, lucru care până acum a fost de neconceput”.
Citește și:
Editor : A.M.G.