Occidentul trebuie să depună eforturi pentru a împiedica China și Rusia să preia controlul asupra noii rute maritime care se deschide în Arctica și să o transforme într-un punct de strangulare a comerțului mondial, a avertizat șefa diplomației Uniunii Europene, Kaja Kallas, într-un interviu pentru The Times. Bruxelles urmează să anunțe o abordare mai fermă pentru a apăra interesele Europei împotriva Beijingului și Moscovei în nordul îndepărtat.
Această strategie actualizată, care va fi prezentată marți, va include un centru de supraveghere pentru urmărirea activităților maritime suspecte, sprijin pentru porturi și aeroporturi de nivel militar destinate desfășurării rapide a trupelor, precum și un centru pentru monitorizarea și repararea cablurilor submarine de date în caz de sabotaj.
Aceasta este concepută pentru a contracara eforturile sino-ruse de a domina Cercul Polar Arctic. Există o îngrijorare deosebită cu privire la Ruta Mării Nordului (NSR) care traversează teritoriul Rusiei, care devine din ce în ce mai mult o alternativă semnificativă la Canalul Suez, pe măsură ce gheața marină se retrage din cauza efectelor încălzirii globale.
Într-un interviu acordat ziarului The Times în timpul unei vizite la Berlin, Kaja Kallas, șefa Serviciului European de Acțiune Externă, a declarat că Uniunea Europeană trebuie să recupereze decalajul față de ceea ce devine „linia frontului competiției globale pentru putere”.
Capitalele europene sunt îngrijorate de faptul că Rusia și China își extind puterea maritimă, exploatându-și supremația evidentă față de Occident în ceea ce privește numărul de spărgătoare de gheață și transformând cercetarea polară într-un instrument de recunoaștere.
Strategii navali occidentali sugerează că cele două puteri ostile își extind capacitățile militare de-a lungul Rutei Maritime Nordice (NSR), care ocolește în mare parte apele teritoriale ale Rusiei și începe deja să fie parcursă de nave comerciale din China și din alte state din Pacific către Europa. În lunile de vară, călătoriile sunt cu cel puțin o treime mai rapide decât ruta consacrată prin Marea Roșie și Marea Mediterană.
Pe măsură ce alte rute maritime devin din ce în ce mai disputate, Kallas a afirmat că europenii trebuie să colaboreze cu Statele Unite și Canada și să contracareze încercările Beijingului de a transforma NSR într-un punct strategic de blocaj al comerțului.
„Cu astfel de părți interesate, putem împiedica [rivalii noștri] să creeze un nou punct de blocaj [și] să ne asigurăm că această rută rămâne deschisă pentru toată lumea”, a spus ea.
China revendică statutul de țară „aproape arctică”, în ciuda faptului că punctul său cel mai nordic se află aproximativ la aceeași latitudine cu Manchester și Hamburg, iar toate porturile sale comerciale importante sunt situate mai la sud decât Turcia. A început să trimită flote de cercetare formate din spărgătoare de gheață în Extremul Nord și a încercat să achiziționeze resurse critice în Groenlanda.
„Nu este o țară arctică, asta e sigur, dar trebuie să înțelegem că chinezii au întotdeauna o abordare foarte strategică în ceea ce privește măsurile pe care le iau, și de aceea cred că trebuie să fim și noi foarte strategici în Arctica”, a spus Kallas.
„Ei [împreună cu Rusia] cartografiază de fapt regiunea pentru a înțelege unde se află posibilitățile… Asta fac și în alte ape: cartografiază cablurile, cartografiază conectivitatea, astfel încât aceasta să devină și vulnerabilitatea noastră. Este clar că nu este vorba doar de cercetare științifică în scopul combaterii schimbărilor climatice.”
Strategia actuală a UE pentru Arctica, publicată în 2021, se concentra în principal pe efectele asupra mediului ale încălzirii globale și ale poluării.
Versiunea actualizată reprezintă o declarație de intenție cu mult mai marcată din punct de vedere geopolitic. Aceasta se va angaja să consolideze flota europeană de spărgătoare de gheață și să aloce 260 de milioane de euro pentru tehnologii militare adaptate condițiilor arctice, precum aeronave pentru condiții meteorologice extreme și senzori cu rază lungă de acțiune.
De asemenea, prevede un „centru de securitate maritimă” într-o locație încă nedivulgată, care va supraveghea flota ascunsă a Rusiei și activitățile submarinelor sale.
Kallas a părut să sugereze că UE ar putea chiar să-și modereze opoziția față de forajul în căutarea combustibililor fosili în Arctica.
În ciuda prețurilor ridicate la petrol și gaze, această politică a exercitat o presiune tot mai mare asupra Norvegiei pentru a se abține de la exploatarea rezervelor suplimentare; deși nu este membră a blocului, această țară nordică trebuie, de asemenea, să țină seama de voința celei mai mari piețe ale sale.
„Acum ne aflăm într-o situație în care avem nu doar [restricțiile privind fluxurile de petrol și gaze prin] Strâmtoarea Ormuz, ci și… alte condiții care au creat această situație în care prețul petrolului este foarte ridicat”, a spus ea.
„De aceea, desigur, toate țările analizează cu atenție și noile resurse, din care să poată obține această energie. Dar este un echilibru dificil de atins în ceea ce privește protejarea mediului. ”
Axa transatlantică a fost grav afectată de campania agresivă a președintelui Trump de a anexa Groenlanda – care face parte din Danemarca, dar nu din UE – la începutul anului.
Tensiunile au fost în mare parte dezamorsate luna trecută printr-un acord care a acordat Statelor Unite puterea de a stabili mai multe „zone de apărare” pe insulă și de a împiedica statele care nu sunt membre NATO sau UE să realizeze investiții cu dimensiune de securitate, cum ar fi în exploatarea minieră a pământurilor rare.
Săptămâna trecută, însă, Trump a declarat că un val de „explorări masive [ale SUA] de petrol, gaze și minerale” urma să înceapă în Groenlanda, afirmație contrazisă de Ministerul Afacerilor Externe danez.
Kallas, fost prim-ministru estonian, a afirmat că „toată lumea este mulțumită” de acord, dar confruntarea a provocat daune de durată relațiilor dintre SUA și Europa.
„Marea întrebare este dacă această retorică dură [din partea lui Trump] a fost într-adevăr necesară pentru a ajunge în acel punct”, a spus ea. „Ceea ce a făcut în mod clar a fost să distrugă încrederea dintre aliați. Iar încrederea, odată distrusă, este ca o vază spartă: o poți lipi la loc, dar nu mai este aceeași vază. Așadar, acela a fost cu siguranță un moment foarte dificil pentru alianța noastră transatlantică, iar lucrurile nu mai sunt la fel [ca înainte].”
UE are doar o prezență teritorială relativ redusă în Extremul Nord, limitată la zonele nordice ale Finlandei și Suediei.
Cu toate acestea, Kallas a afirmat că „securitatea europeană este securitatea arctică” din cauza factorilor comerciali, energetici, de comunicații și militari, inclusiv a concentrației vaste de arme nucleare rusești de pe Peninsula Kola, situată lângă Finlanda și Norvegia.
Acest lucru o face să depindă de parteneri care își recalibrează legăturile cu blocul. Canada negociază un statut fără precedent de „membru asociat” al UE. Islanda a votat la sfârșitul lunii august împotriva negocierilor de aderare, dar a indicat că dorește să-și aprofundeze relațiile economice.
Norvegia se află, de asemenea, la marginea UE, dar caută cu prudență o aliniere mai strânsă. Marea Britanie, care, printre altele, oferă o bază pentru misiunile europene de supraveghere aeriană a Arcticii la RAF Lossiemouth, se apropie, de asemenea, treptat.
Întrebată despre sugestia lui Andy Burnham conform căreia Marea Britanie ar putea încerca să anuleze Brexit-ul în cazul în care Partidul Laburist ar câștiga următoarele alegeri, Kallas a afirmat că majoritatea europenilor ar primi cu brațele deschise revenirea Marii Britanii.
„Procesul Brexit a lăsat cu siguranță urme adânci asupra multor oameni din Europa, în special asupra celor care au participat la negocieri”, a spus ea. „Dar, cu toate acestea… venind din propria mea țară [Estonia], pot să vă spun că am fost foarte triști când Marea Britanie a părăsit Uniunea, pentru că ați fost aliații noștri buni și ne-a făcut mare plăcere să colaborăm cu voi acolo.”
Ea a adăugat: „Cred că aceste lucruri necesită timp. Ceea ce este pozitiv este faptul că și în Regatul Unit se conștientizează că a fi alături de Europa este, de fapt, mai bine decât a fi fără ea. Și putem construi pe baza acestei relații mai strânse. Avem parteneriatul de securitate și apărare cu Regatul Unit; putem construi pe baza acestui aspect. Suntem aliați buni în cadrul NATO. Sunt atât de multe lucruri pe care le putem face împreună… Cred că ar trebui să facem un pas la rând. Dar a avea mai mulți prieteni este cu siguranță mai bine decât a avea mai puțini.”