În urma atacurilor asupra centrelor de date Yandex din Rusia, canalele pro-militare au acuzat compania de inacțiune și chiar de sabotaj. Elementele infrastructurii critice erau complet neprotejate împotriva atacurilor cu drone. Acum, acuzații similare sunt probabil îndreptate și împotriva Sber: cel mai mare centru de date al băncii din regiunea Saratov a fost atacat în noaptea de 14 octombrie. Toate aceste instalații erau ținte evidente pentru Forțele Armate Ucrainene, nu în ultimul rând deoarece Forțele Armate Ruse lovesc activ ținte similare în Ucraina, scrie site-ul Meduza.io într-un text în care analizează vulnerabilitatea centrelor de date, care se dovedesc un călcâi al lui Ahile pentru infrastructura Rusiei.
Protecția inadecvată a centrelor de date nu se datorează intenției răuvoitoare sau neglijenței din partea conducerii Yandex și Sber. Se știe că autoritățile și armata au discutat cu companiile măsuri de apărare a instalațiilor chiar înainte de atacuri, amintește Meduza.
Judecând după înregistrările video ale atacurilor, cel puțin în cazul Yandex, exista o protecție – probabil sub forma unor echipe mobile de foc sau a unor turele automate – care încercau să lovească dronele cu arme de calibru mic.
Acest lucru demonstrează că Rusia încă nu dispune de resursele necesare pentru a crea un sistem de apărare aeriană anti-drone pe mai multe niveluri – nicăieri, cu excepția Moscovei. Iar sistemele de apărare ale fabricilor, depozitelor și centrelor de date individuale sunt insuficiente pentru a respinge atacuri masive.
Câte centre de date au lovit ucrainenii
Între 7 și 11 octombrie, trei dintre cele șase centre de date (sau centre de procesare a datelor, respectiv DPC-uri) ale companiei Yandex au fost lovite. Toate erau situate în afara regiunii Moscovei, care este cea mai bine protejată de sistemele de apărare aeriană.
Centrul de date (care, printre altele, găzduia două dintre cele trei supercomputere ale Yandex) din Sasovo, regiunea Riazan, a fost complet scos din funcțiune. Conform imaginilor satelitare de la Planetlab, aripa clădirii care găzduia centrul de date a fost complet distrusă de incendiu.
Centrele de date din Vladimir (unul dintre cele două) și Kaluga au suferit daune semnificative.
În noaptea de 14 octombrie, Forțele Armate Ucrainene au lovit MegaData Center-ul Sber din Balakovo, regiunea Saratov. Construcția a început în 2021, iar la acea vreme, viceprim-ministrul rus Dmitri Cernîșenko a promis că acesta va deveni cel mai mare din Rusia.
Când Yandex și Sber au construit aceste facilități înainte de război, în mod firesc nu au luat în calcul, în specificațiile de construcție, necesitatea protecției împotriva dronelor înarmate cu focoase care conțin zeci de kilograme de explozivi.
HAKA Moscova, compania care a construit unul dintre centrele de date ale Yandex din Vladimir în perioada 2016-2017, a raportat că obiectivele principale erau:
- viteza de construcție;
- posibilitatea de extindere a întreprinderii;
- și, mai ales, reducerea necesității răcirii active a echipamentelor (ceea ce a sporit eficiența energetică a instalației).
Desigur, pentru construirea structurii clădirii nu s-au folosit plăci din beton armat, un material caracteristic construcțiilor industriale sovietice.
Probleme de securitate
Toate clădirile de acest gen, construite folosind structuri metalice moderne, sunt vulnerabile la drone cu încărcături explozive relativ mici. În schimb, instalațiile militare și civile construite în perioada sovietică (cum ar fi centralele termice) reprezintă ținte dificile pentru astfel de UAV-uri.
Acest lucru a fost confirmat de experiența Marelui Război. Atunci când atacă ținte din Ucraina, Forțele Armate Ruse preferă să lovească clădiri din beton armat cu rachete balistice și de croazieră (pe lângă greutatea de sute de kilograme a încărcăturii explozive, acestea pot penetra obstacole datorită energiei cinetice ridicate).
La fel, Forțele Armate ucrainene, care nu au achiziționat încă rachete produse în serie cu o rază de acțiune de peste 300 de kilometri, preferă să aleagă ținte relativ „ușoare”, care sunt importante pentru economia rusă: rafinării de petrol, depozite și, acum, centre de date. Ucraina încearcă să atace instalații industriale din era sovietică cu rachete (de exemplu, rachetele de croazieră „Flamingo”), dar Forțele Armate Ucrainene dispun în prezent de prea puține astfel de rachete pentru a putea conta pe obținerea unui efect strategic.
În același timp, armata ucraineană a reușit să avarieze, cu ajutorul dronelor, întreprinderi de importanță strategică pentru Rusia și armata sa. Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor, clădirile care adăpostesc aceste unități de producție au fost construite de companii străine folosind structuri metalice.
De exemplu, singura unitate majoră de producție de fibră optică din Rusia, JSC Optofoleoknye Sistemy (Optovolokonye Sistemy) din Saransk, a fost construită ca proiect „la cheie” de o companie finlandeză la sfârșitul anilor 2000.
Fabrica era vitală pentru Forțele Armate Ruse: fibra optică este utilizată, printre altele, pentru a crea drone ghidate prin cablu destinate liniilor de front. Cu toate acestea, în 2025, clădirea și echipamentele sale au fost practic distruse de atacurile cu drone ucrainene. Autoritățile ruse au raportat că restaurarea ar dura câțiva ani. Au fost înregistrate și alte atacuri reușite asupra atelierelor cu structură metalică.
Importanța localizării
Pe lângă vulnerabilitatea clădirilor care adăposteau centrele lor de date, Yandex și Sber au făcut, de asemenea, o alegere greșită în ceea ce privește amplasamentele de construcție. În al cincilea an de război, companiile situate în Moscova și în zona înconjurătoare au obținut un avantaj competitiv semnificativ. Armata și guvernul au făcut o alegere clară în alocarea resurselor de apărare aeriană în favoarea protejării capitalei (conducerea ucraineană a procedat la fel în ceea ce privește Kievul).
Sistemele tradiționale de apărare aeriană pe distanțe scurte (familiile Tor și Panțîir) rămân baza apărării împotriva dronelor. Acestea sunt în mod evident insuficiente pentru a proteja întreaga țară. Cu toate acestea, concentrarea acestor sisteme în jurul Moscovei a făcut ca lovirea țintelor din capitală să fie o sarcină dificilă.
Dificilă, dar rezolvabilă: prin concentrarea dronelor într-un singur val, Forțele Armate Ucrainene reușesc uneori să străpungă apărarea din jurul orașului și să ajungă la instalații individuale de importanță strategică, precum Rafinăria de petrol din Moscova.
Cu toate acestea, multe atacuri (sunt frecvente videoclipurile și fotografiile cu drone doborâte în jurul Moscovei, fără o monitorizare obiectivă a loviturilor asupra țintelor din oraș) se soldează cu eșec.
Cele mai multe dintre nodurile importante ale infrastructurii de internet a Rusiei se află în Moscova și Sankt Petersburg. De exemplu, M9 (MSK-IX), un nod crucial care găzduiește infrastructura serverelor DNS, este situat în sud-vestul capitalei.
În timpul unuia dintre atacurile cu drone (18 august), a izbucnit un incendiu din motive necunoscute la TPP-20, care alimentează cu energie M9, provocând probleme la mii de site-uri web. Cu toate acestea, centrul de date în sine nu a fost avariat.
Cum pot fi protejate, teoretic, astfel de ținte vulnerabile?
Toate metodele de protecție pot fi împărțite în pasive și active. Printre cele din prima categorie se numără crearea de structuri fizice de protecție în jurul instalației sau, dacă este posibil, dispersarea producției.
Construirea structurilor de protecție necesită investiții mari de capital, fără nicio garanție că metoda va funcționa. În plus, în Rusia, construirea unor astfel de structuri necesita anterior autorizație din partea guvernului. Totuși, această cerință a fost abrogată prin lege în 2026.
Problema este că nu toate proiectele sunt eficiente. Desigur, structurile defensive costisitoare au șanse mai mari să-și îndeplinească scopul. Nu se poate spune același lucru despre plasele convenționale anti-drone utilizate pe linia frontului pentru a combate UAV-urile de mici dimensiuni. Acestea sunt ineficiente împotriva dronelor de tip aeronavă cu focoase care cântăresc zeci de kilograme.
În această toamnă, rafinăriile și depozitele de petrol din Rusia au început să instaleze în mod activ plase metalice mai rezistente, de diverse tipuri. Nu există încă date privind eficacitatea unei astfel de protecții.
De exemplu, pe 21 septembrie a fost publicat un videoclip care arată instalarea plaselor la Rafinăria de Petrol din Moscova, în timp ce cel mai recent atac, care a avariat din nou unități nespecificate ale rafinăriei, a avut loc cu o zi înainte, mai scrie Meduza.io.
Videoclipul a fost probabil filmat înainte de acest atac, astfel încât eficacitatea protecției oferite de plase rămâne discutabilă. În plus, există riscul ca astfel de împrejmuiri să poată fi străpunse de atacuri repetate în aceeași locație.
Experimentele anterioare – de exemplu, Bashneft a început să instaleze plase metalice în jurul principalelor sale unități de rafinare a petrolului în primăvara anului 2024 – nu s-au dovedit nici ele eficiente: rafinăriile companiei au fost scoase din funcțiune de atacuri cu drone în 2026.
Acest lucru nu înseamnă că proiectele mai scumpe și mai complexe nu vor oferi protecție. Astfel de experimente – cuști și plase metalice robuste – sunt efectuate în țările din Golful Persic. Nici acestea nu au fost încă testate în condiții de luptă: Iranul și aliații săi houthi au încetat recent să mai folosească drone pentru atacuri terestre, preferând atacurile cu rachete. Cu toate acestea, companiile ruse au început deja să construiască astfel de „garduri” la rafinăriile lor de petrol.
Apărare pasivă
Poate că o apărare pasivă fiabilă împotriva dronelor ar putea, de fapt, să-i oblige pe adversari să folosească muniții mai scumpe – în principal rachete – pentru a ataca țintele. Iar companiile rusești încearcă deja să creeze sisteme de apărare mai fiabile, capabile, teoretic, să oprească și rachetele. De exemplu, la unele centrale electrice au început lucrările de construcție a unor structuri care seamănă cu sarcofage din beton armat.
Ucraina a ales a doua abordare de apărare pasivă – dispersarea țintelor potențiale. De exemplu, Fire Point, un producător de drone, rachete de croazieră și rachete balistice, a raportat că deține peste 20 de unități de producție camuflate care lucrează la un proiect de rachete balistice.
În mod firesc, o astfel de apărare reduce eficiența producției, dacă nu chiar elimină complet posibilitatea producției în serie a unor produse complexe.
Ucraina beneficiază în mod evident de faptul că o parte din producție poate fi relocată în afara țării. În Rusia, o abordare similară ar putea fi relocarea în masă a instalațiilor sensibile în Extremul Orient. Totuși, acest demers este îngreunat de lipsa factorilor de producție din acea regiune – de exemplu, forța de muncă – și de logistica complexă.
Apărare activă
Apărarea activă – apărarea aeriană și războiul electronic (EW) – are, de asemenea, dezavantajele sale. Modelul rus presupune crearea unei rețele de sisteme tradiționale de apărare aeriană cu rază scurtă de acțiune, susținute de echipe mobile de foc dotate cu sisteme portabile de apărare aeriană, arme de calibru mic, artilerie antiaeriană, drone de interceptare și radare mobile.
Este imposibil să se acopere complet întregul teritoriu, de la granița cu Ucraina până la țintele din interiorul țării: conform ghidului de referință „Military Balance-2026”, Forțele Aerospatiale și Forțele Terestre ruse dispuneau, la începutul anului, de 129 de sisteme Tor-M½ și de puțin peste 50 de sisteme Panțîr.
Chiar și montarea acestora pe turnuri și clădiri înalte (o practică obișnuită) face imposibilă detectarea, urmărirea și angajarea UAV-urilor care zboară la joasă altitudine la distanțe mai mari de 15 kilometri.
Nici saturarea apărării cu sute și mii de echipe mobile de foc (capabile să lovească ținte aflate la sute de metri sau, cel mult, la câțiva kilometri distanță) nu este posibilă: Forțele Armate Ruse nu dispun de efectivele necesare pentru a face acest lucru.
Kremlinul a încercat să rezolve această problemă prin mobilizarea rezerviștilor – acesta este scopul programului „Rezerva Armatei de Luptă a Țării”, creat în 2021, destinat persoanelor care primesc un salariu modest în timp ce lucrează cu normă întreagă și se angajează să participe anual la instruire militară. Cu toate acestea, se pare că nu au reușit să găsească suficienți rezerviști.
Un sistem stratificat format din diverse senzori și drone de interceptare, similar celui ucrainean, nu a fost încă construit (deși au fost desfășurate elemente individuale, precum grupuri mobile dotate cu drone de interceptare).
Ministrul rus al Apărării, Andrei Belousov, a promis în primăvară că acesta va fi gata până în noiembrie. Lucrările sunt cu siguranță în curs de desfășurare, fiind înființate noi structuri regionale și conturându-se liniile de apărare, precizează Meduza.io.
Cu toate acestea, nici apărarea pe mai multe niveluri a Ucrainei nu este perfectă: Forțele Armate Ruse au reușit să o facă temporar inutilă trecând rapid la producția a mii de drone mai rapide, propulsate cu reacție, și de rachete de croazieră miniaturale. Nici dronele ucrainene de interceptare, nici senzorii care le susțin nu sunt concepute pentru astfel de scopuri.
Acum, Forțele Armate ale Ucrainei sunt nevoite să construiască un nou sistem și noi facilități de producție pentru a combate noile drone rusești. Merită menționat faptul că atât dronele cu propulsie cu reacție, cât și contramăsurile utilizate pentru a le contracara sunt semnificativ mai scumpe decât echipamentele din generația anterioară.
Apărare aeriană „de închiriat”
În consecință, sistemul rus de apărare aeriană împotriva dronelor se concentrează în continuare pe protejarea țintelor. Însă aceste ținte potențiale sunt atât de numeroase încât este imposibil să fie protejate pe toate. Și chiar dacă astfel de sisteme de apărare există, ele pot fi depășite prin copleșirea apărării cu un val masiv de drone de atac.
Kremlinul încearcă să obțină finanțare de la proprietarii acestor instalații pentru a crea un sistem de apărare împotriva dronelor. A fost emis un decret care permite ca întreprinderile care nu reușesc să-și asigure propria apărare să fie transferate temporar sub controlul statului.
Cu toate acestea, aceste întreprinderi (în afară de măsurile pasive de apărare) dispun de mijloace de apărare limitate. De exemplu, este permisă „închirierea” sistemelor de apărare aeriană de la Ministerul Apărării.
Totuși, multe companii mari încearcă să-și creeze propriile sisteme, inclusiv radare și drone de interceptare. Acest demers este îngreunat, printre altele, de reglementările din domeniul aviației, care sunt în prezent revizuite de urgență.
O problemă separată pentru sistemele private de apărare aeriană o reprezintă imposibilitatea de a utiliza focoase explozive pe interceptori. În ciuda unor succese, doborârea cu siguranță a dronelor de tip aeronavă folosind doar energia cinetică a unui interceptor mic, cu viteză redusă, este dificilă (în ciuda afirmațiilor producătorilor care susțin contrariul).
Editor : B.P.