Rusia își intensifică eforturile de a reveni în sportul internațional înaintea Jocurilor Olimpice de la Los Angeles din 2028, iar judo-ul, disciplina preferată a lui Vladimir Putin, a devenit un exemplu al acestei strategii. Federația Internațională de Judo a readmis sportivii ruși sub steagul național în noiembrie 2025, decizie care a stârnit îngrijorări la Bruxelles. Oficialii europeni analizează acum măsuri împotriva federațiilor care permit revenirea Rusiei, de la suspendarea finanțărilor europene până la restricții de viză și presiuni asupra sponsorilor și televiziunilor, anunță Politico.
Marius Vizer, omul de afaceri de origine austro-română care conduce Federația Internațională de Judo (IJF), a contribuit la transformarea acestui sport într-un produs comercial cu anvergură globală, după ce a preluat conducerea organizației în 2007. În opinia criticilor săi, însă, Vizer este un oficial sportiv care a construit o rețea de influență ce îi conectează pe Vladimir Putin, elitele rusești și interesele comerciale internaționale, păstrându-și în același timp imaginea unui administrator neutru.
„Este clar că, având în vedere modul în care Vizer i-a promovat pe ruși și a repetat mereu că aceștia sunt «buni pentru noi», [el are] cu siguranță interese și legături în Rusia. Ideile Rusiei sunt peste tot”, a declarat Vitalii Dubrova, antrenorul principal al Federației Ucrainene de Judo, într-un interviu.
Federația Internațională de Judo nu a răspuns solicitării Politico de a comenta legăturile lui Vizer cu Rusia. De asemenea, organizația nu l-a pus pe acesta la dispoziția publicației pentru a răspunde întrebărilor.
Deși IJF a acordat fonduri de solidaritate pentru judo-ul ucrainean în 2022 și a introdus, în 2023, verificări ale antecedentelor sportivilor ruși și belaruși, în noiembrie 2025 a devenit prima organizație sportivă majoră care a reintegrat pe deplin sportivii ruși. Astfel, aceștia au primit permisiunea de a concura sub steagul național pentru prima dată de la declanșarea invaziei ruse pe scară largă în Ucraina, în 2022.
Decizia face parte din strategia Moscovei de a-și recâștiga locul pe scena mondială prin intermediul sportului, de la revenirea în competițiile majore până la obținerea unei reabilitări olimpice mai ample. Un asemenea parcurs ar putea deschide calea participării Rusiei la Jocurile Olimpice din 2028, într-un context în care președinta Comitetului Olimpic Internațional (CIO), Kirsty Coventry, ar susține tacit o asemenea perspectivă.
Situația a provocat îngrijorare la Bruxelles. Înalți oficiali responsabili de politica externă a Uniunii Europene analizează mai multe măsuri, de la sancționarea sportivilor până la reducerea finanțărilor europene pentru federațiile sportive care acceptă reintegrarea Rusiei. Scopul ar fi împiedicarea revenirii Moscovei în competițiile internaționale, potrivit unui document al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), datat 16 septembrie și consultat de Politico.
În pofida faptului că agresiunea Kremlinului împotriva Ucrainei continuă, Rusia și-a păstrat influența la nivelul conducerii unor federații sportive internaționale, inclusiv în șah, scrimă și box. Moscova a găsit astfel platforme prin care să-și promoveze agenda de „putere soft”, provocând nemulțumirea oficialilor de la Kiev și a celor europeni.
În documentul SEAE, oficialii UE au descris modul în care sportul „a devenit din ce în ce mai mult un instrument de instrumentalizare politică de către Rusia și Belarus”.
La rândul său, federația condusă de Vizer a condamnat excluderea sportivilor ruși din competiții, chiar dacă Vladimir Putin a fost suspendat din funcția de președinte onorific al organizației la câteva zile după ce trupele ruse au invadat Ucraina.
„Rusia folosește propaganda pentru a promova ideea că sportul este apolitic, în timp ce banii și influența o ajută să-și recâștige locul în sportul internațional”, a declarat Dubrova.
Frăția de judo a lui Putin
Relația reciproc avantajoasă dintre elitele rusești și lumea internațională a judo-ului datează cu mult înaintea invaziei Ucrainei. Sub conducerea lui Putin, el însuși practicant al acestui sport, judo-ul a devenit baza unei rețele sociale și a unui sistem de loialități care leagă personalități influente din politică și afaceri.
Unii dintre cei mai apropiați aliați ai președintelui rus sunt prieteni vechi din cercurile de judo din Leningrad, din perioada anilor 1960-1980. Aceștia formează ceea ce un analist a numit o „frăție a judo-ului” sau o „judocrație” în Rusia, într-un eseu publicat în revista Foreign Policy în 2014.
Influența acestei rețele s-a extins până la nivelurile superioare ale conducerii mondiale a sportului. Arkady și Boris Rotenberg, partenerii de antrenament ai lui Putin din copilărie, și-au construit imperii în domeniul construcțiilor și infrastructurii din Rusia, beneficiind de contracte importante cu statul. Printre proiectele asociate cu aceste interese se numără Podul Crimeei, pe care Ucraina îl consideră o încercare ilegală de a lega Rusia continentală de peninsula ocupată de la Marea Neagră.
În 1998, Arkady Rotenberg a preluat clubul de judo Yavara-Neva din Sankt Petersburg, înființat la inițiativa lui Putin, pe vremea când acesta conducea Serviciul Federal de Securitate al Rusiei. Liderul rus deține în continuare funcția de președinte onorific al clubului, în timp ce Arkady Rotenberg a făcut parte din comitetul executiv al Federației Internaționale de Judo între 2013 și 2022.
Marius Vizer a devenit președintele Federației Române de Judo în 1995, a condus Uniunea Europeană de Judo între 2000 și 2007 și se află la conducerea IJF din 2007.
„Desigur, Vizer și familia Rotenberg se cunosc”, a declarat pentru Politico Georgii Zantaraia, fost judoka georgiano-ucrainean și actual președinte al Comisiei Sportivilor din cadrul Comitetului Olimpic Național al Ucrainei. „Putin a fost președinte onorific al Federației Internaționale de Judo… Vizer a făcut parte din această structură.”
Influența lui Vizer în lumea sportului a devenit evidentă și în 2019, când campionul mondial Saeid Mollaei a dezvăluit că oficialii iranieni l-au presat să se retragă de la Campionatele Mondiale pentru a evita o confruntare cu judocanul israelian Sagi Muki.
Federația Internațională de Judo a suspendat Iranul și l-a ajutat pe Mollaei să-și continue cariera în străinătate, după ce acesta a fugit din țară.
Ulterior, atenția s-a îndreptat către relațiile lui Vizer cu Vladimir Putin, care a apărut alături de acesta la Budapesta, în același an. Președintele rus a participat la o întâlnire informală la ceai cu Vizer și cu Sándor Csányi, vicepreședinte onorific al IJF. Întâlnirea a reprezentat o manifestare publică simbolică a poziției privilegiate de care Putin beneficia în cadrul rețelei internaționale de judo asociate cu Vizer, consolidând percepția că liderul rus era un aliat politic important în acest mediu.
Răspunsul UE
De la începutul invaziei ruse pe scară largă în Ucraina, Vizer a preluat argumentele oficialilor ruși și ale Fundației Roscongress, organizație susținută de statul rus, susținând că sportul trebuie să rămână separat de politică. Criticii consideră că această poziție reprezintă un sprijin tacit pentru agresiunea Moscovei.
Deși numeroși sportivi olimpici ruși sunt, de asemenea, membri ai forțelor armate, conducătorul Federației Internaționale de Judo a insistat, prin intermediul organizației sale, că sportivii nu ar trebui să fie considerați responsabili pentru acțiunile guvernelor lor.
„Întrucât evenimentele sportive și sportul în sine promovează pacea și solidaritatea la nivel mondial, considerăm că acei sportivi care participă la evenimente sportive internaționale promovează pacea și solidaritatea internațională”, declara IJF la începutul lunii martie 2022, în timp ce trupele ruse se apropiau de Kiev.
„Pe această bază, decizia la nivel mondial de a sancționa toți sportivii ruși, indiferent de opiniile diferite exprimate de mulți, nu este considerată justificată. Nu putem condamna sportivii pentru ceea ce se întâmplă”, a transmis atunci organizația.
La patru ani și jumătate de la începutul invaziei, reprezentanții sportivilor ucraineni susțin că readmiterea concurenților ruși și revenirea simbolurilor naționale ale Rusiei în competiții contribuie la normalizarea agresiunii Moscovei. „Steagul a revenit, iar asta este ceea ce contează pentru Rusia”, a declarat Dubrova.
În iulie, ministrul ucrainean al Sportului, Matvii Bidnyi, a declarat pentru Politico că CIO „funcționează efectiv ca o supapă de eliberare a presiunii” pentru Rusia.
Comitetul Olimpic Internațional a precizat că fiecare federație internațională, în calitate de autoritate responsabilă pentru propriile competiții din afara Jocurilor Olimpice, are competența de a decide dacă sportivii ruși pot fi reintegrați sub steagul, emblema și imnul țării lor.
„Fiecare federație internațională (FI), în calitate de autoritate unică pentru competițiile sale internaționale, în afara Jocurilor Olimpice, are competența de a decide cu privire la această chestiune reintegrarea sportivilor ruși sub steagul, emblema și imnul Rusiei. Pentru mai multe informații, vă rugăm să vă adresați IJF”, a transmis CIO.
Organizația nu a răspuns întrebării dacă a investigat vreodată posibilitatea ca deciziile Federației Internaționale de Judo să fi fost influențate de interese politice sau financiare ale Rusiei.
Amânarea de către CIO a unei decizii privind utilizarea steagurilor, imnurilor și culorilor naționale de către sportivii ruși, fără stabilirea unui termen clar, „lasă loc pentru o acțiune coordonată a UE în vederea prevenirii normalizării și instrumentalizării politice a sportului, atât timp cât războiul de agresiune continuă”, au remarcat oficialii europeni în documentul din 16 septembrie.
Potrivit acestora, Uniunea Europeană ar putea exercita presiuni asupra federațiilor sportive pentru a împiedica utilizarea steagurilor și imnurilor Rusiei în competiții și pentru a limita participarea oficialilor ruși. O altă măsură analizată ar fi suspendarea subvențiilor europene pentru organismele sportive care permit echipelor ruse să concureze sub simbolurile naționale.
O propunere și mai îndrăzneață vizează veniturile generate de marile evenimente sportive. Statele membre ale UE ar putea analiza modul în care sunt distribuite veniturile din drepturile de televizare și ar putea coordona presiunile asupra posturilor de televiziune și sponsorilor, pentru a-i descuraja să finanțeze competiții care oferă Rusiei o platformă internațională.
Printre opțiunile discutate se numără și introducerea unor restricții de viză pentru sportivii care concurează sub culorile naționale ale Rusiei. În plus, oficialii europeni ar putea încerca să atragă țări cu poziții similare, precum Marea Britanie, Norvegia și Elveția, într-o coaliție mai largă împotriva reintegrării Rusiei în sportul internațional.
În perspectiva Jocurilor Olimpice din 2028, disputa depășește astfel granițele unei singure discipline sportive. Pentru Moscova, revenirea în competiții reprezintă o oportunitate de a-și recâștiga vizibilitatea și influența internațională. Pentru oficialii ucraineni și europeni, însă, readmiterea sportivilor și a simbolurilor naționale rusești riscă să transmită mesajul că agresiunea militară poate continua fără ca Rusia să fie exclusă din toate formele importante de cooperare internațională.
Editor : C.A.