Dick Van Dyke, legendarul actor american care a jucat în filme clasice precum Mary Poppins și Chitty Chitty Bang Bang, a împlinit 100 de ani pe 13 decembrie. Actorul spune că longevitatea sa remarcabilă se datorează atitudinii sale pozitive și faptului că nu se enervează niciodată.
Deși longevitatea este dată de mulți factori – inclusiv genetica și stilul de viață – există un sâmbure de adevăr în afirmațiile lui Van Dyke. Numeroase studii au arătat că menținerea unui nivel scăzut de stres și a unei atitudini pozitive și optimiste sunt corelate cu longevitatea, relatează Science Alert.
De exemplu, la începutul anilor 1930, cercetătorii au cerut unui grup de 678 de călugărițe novice – majoritatea având în jur de 22 de ani – să scrie o autobiografie atunci când au intrat într-o mănăstire.
Șase decenii mai târziu, cercetătorii le-au analizat lucrările. De asemenea, au comparat analizele lor cu rezultatele pe termen lung ale sănătății femeilor. Cercetătorii au descoperit că femeile care au exprimat mai multe emoții pozitive la o vârstă fragedă (cum ar fi faptul că au spus că sunt recunoscătoare, în loc să aibă resentimente) au trăit, în medie, cu zece ani mai mult decât cele al căror stil de scriere a avut tendința de a fi mai negativ.
Un studiu realizat în Marea Britanie a constatat, de asemenea, că persoanele mai optimiste trăiesc cu 11% până la 15% mai mult decât cele pesimiste. Iar în 2022, un studiu care a analizat aproximativ 160.000 de femei din diverse medii etnice a constatat că cele care au declarat că sunt mai optimiste au o probabilitate mai mare de a trăi până la 90 de ani, comparativ cu cele pesimiste.
O posibilă explicație pentru aceste rezultate este legată de efectele pe care furia le are asupra inimii noastre.
Persoanele care tind să aibă o perspectivă mai pozitivă sau mai optimistă asupra vieții par să fie mai bune la gestionarea sau controlul furiei. Acest lucru este important, deoarece furia poate avea o serie de efecte semnificative asupra organismului.
Furia declanșează eliberarea de adrenalină și cortizol, principalii hormoni de stres ai organismului – în special la bărbați. Chiar și scurte izbucniri de furie pot duce la o scădere a sănătății cardiovasculare.
Presiunea suplimentară pe care stresul cronic și furia o exercită asupra sistemului cardiovascular a fost legată de un risc crescut de a dezvolta afecțiuni precum boli de inimă, accident vascular cerebral și diabet de tip 2.
Aceste boli sunt responsabile pentru aproximativ 75% din decesele premature. Deși stresul și furia nu sunt singurele cauze ale acestor boli, ele contribuie semnificativ la apariția lor.
Așadar, atunci când Dick Van Dyke spune că nu se enervează, acesta ar putea fi unul dintre motivele longevității sale.
Există și o explicație celulară mai profundă pentru influența stresului asupra longevității, care se referă la telomerii noștri. Aceștia sunt capace protectoare aflate la capetele cromozomilor noștri (pachetele de informații ADN găsite în celulele noastre).
În celulele tinere și sănătoase, telomerii sunt lungi și rezistenți. Dar pe măsură ce îmbătrânim, telomerii se scurtează treptat și se uzează. Odată ce telomerii devin prea uzați, celulele se divid și să se repară tot mai greu. Acesta este unul dintre motivele pentru care îmbătrânirea accelerează în timp.
Stresul a fost legat de scurtarea mai rapidă a telomerilor, ceea ce îngreunează comunicarea și reînnoirea celulelor. Cu alte cuvinte, emoțiile care induc stres, cum ar fi furia necontrolată, pot accelera procesul de îmbătrânire.
Un studiu a constatat, de asemenea, că meditația, care poate ajuta la reducerea stresului, este asociată pozitiv cu lungimea telomerilor. Așadar, o mai bună gestionare a furiei ar putea contribui la susținerea unei vieți mai lungi.
La aceasta se adaugă faptul că optimiștii par a fi mai predispuși să adopte obiceiuri sănătoase, cum ar fi exercițiile fizice regulate sau alimentația sănătoasă, care pot susține în continuare sănătatea și longevitatea prin reducerea riscului de boli cardiovasculare. Chiar și Dick Van Dyke încearcă să facă mișcare de cel puțin trei ori pe săptămână.
Editor : M.B.