Mirela Nemțanu, CEO Hospice Casa Speranței, a declarat la emisiunea „În fața ta” de la Digi24, referindu-se la cazul Viorel Pașca, că statul nu a fost un simplu spectator în funcționarea centrului de la Dumbrava, ci „a fost activ implicat”, inclusiv prin trimiterea de pacienți către acesta. Totodată, ea a afirmat că autorizarea unui astfel de serviciu „se putea face” și a subliniat că, în cazul persoanelor vulnerabile, compasiunea trebuie dublată de responsabilitate și profesionalism.
„De zece ani conduc Fundația Hospice Casa Speranței. Noi am fost înființați acum 34 de ani, până acum am avut grijă de peste 60.000 de oameni, iar de când sunt eu, de peste 45.000 de oameni. Deci pot să spun că am văzut, așa cum ați spus, extrem de multe persoane aflate în situații vulnerabile, extreme, terminale.
Vorbim cu mii de oameni, mii de aparținători ai familiilor lor și cred că, mai departe de emoția justificată cauzată de acest caz, trebuie să ne întrebăm cu toții un lucru foarte relevant din punctul meu de vedere: cine are grijă de acești oameni care nu mai pot să aibă grijă de ei singuri? Cine are grijă de cei mai vulnerabili oameni din societate?”, a declarat Nemțanu la emisiunea „În fața ta”.
Potrivit acesteia, răspunsul nu poate fi altul decât statul, care are obligația constituțională de a proteja viața și drepturile persoanelor aflate în astfel de situații. Mai mult, susține Nemțanu, autoritățile nu au fost simple spectatoare în cazul centrului de la Dumbrava.
„Și cred că toți suntem de acord că, în orice societate democratică, răspunsul este statul. Statul are constituțional obligația să apere activ viața și drepturile fiecărui om, indiferent că persoana aceea este într-o situație disperată, este un caz medical sau social. Statul are răspundere, indiferent dacă știa sau nu de existența anumitor așezăminte precum cel discutat.
Oricum, aici situația este clară: statul nu numai că știa, ci încuraja funcționarea lor, pentru că trimitea oameni și pacienți și a trimis de-a lungul anilor foarte multe persoane. Deci răspunderea aparține, fără dubii, statului”, a completat ea.
În același timp, șefa Hospice spune că responsabilitatea nu aparține exclusiv autorităților, ci și celor care aleg să ofere îngrijire unor persoane vulnerabile.
„Dar cred că, în egală măsură, răspunderea aparține și persoanei, entității private sau non-guvernamentale care decide să ia în grijă pe cineva. Cele două nu se exclud, pentru că acum văd în spațiul public o foarte mare divizare în două direcții. O direcție spune că trebuie să funcționăm în cadrul legal, mai ales când vorbim despre servicii medicale și sociale. O altă direcție spune: da, dar făcea bine, ajuta acei oameni pe care societatea nu îi băga în seamă”, a mai spus ea.
Nemțanu afirmă că înțelege argumentele ambelor tabere, însă avertizează că bunătatea și compasiunea nu pot înlocui responsabilitatea profesională atunci când este vorba despre îngrijirea unor pacienți aflați în situații medicale grave sau terminale.
„Există totuși o responsabilitate care trebuie asumată”
„Și cred că ambele tabere pleacă de la emoții legitime. Pentru că, da, în momentul în care vedem o persoană uitată de societate, exclusă din orice sistem, trebuie să apreciem compasiunea cuiva care a avut grijă de acea persoană. Dar compasiunea nu este suficientă. Compasiunea trebuie completată cu responsabilitate. Nu am fost acolo, nu am fost niciodată în Dumbrava, nu îl cunosc pe domnul Pașca și nu vorbesc din perspectiva unui om care a văzut cu ochii lui ce s-a întâmplat sau ce se întâmplă acolo.
Vorbesc din perspectiva unui om care lucrează în domeniul îngrijirilor paliative și ce pot să spun este că, mai presus de compasiune, blândețe și bunătate, atribute care au fost foarte mult vehiculate în spațiul public și pe care este normal să le apreciem, trebuie să existe răspundere. Pentru că, deși ni s-au arătat imagini foarte frumoase și este foarte bine că au existat condiții decente de îngrijire, există totuși o responsabilitate care trebuie asumată”, a mai afirmat Nemțanu.
Un alt punct important al intervenției acesteia la emisiunea „În fața ta” a vizat lipsa autorizării și rolul pe care licențierea îl joacă în protejarea pacienților vulnerabili. Nemțanu consideră că statul a avut un rol activ în funcționarea centrului, inclusiv prin trimiterea de pacienți către acesta.
„Unii veneau, unii erau trimiși și, într-adevăr, un alt aspect important este să nu uităm responsabilitatea statului. Statul a participat, nu ca spectator, ci a fost activ implicat în funcționarea acestui centru”, a afirmat ea.
„Pacienții care veneau acolo nu erau simpli oameni”
În opinia sa, existența unei licențe nu reprezintă doar o formalitate birocratică, ci presupune asumarea unor responsabilități clare față de pacienți: „De ce este nevoie de licențiere? Pentru că, până la urmă, la asta se reduce întrebarea. În spatele unei licențe există responsabilitate, personal calificat și oameni instruiți. Pacienții care veneau acolo nu erau simpli oameni, erau pacienți. Un pacient trebuie să primească tratamentul corespunzător și monitorizarea corespunzătoare”.
Întrebată dacă, în opinia sa, un centru de acest tip ar fi putut obține autorizațiile necesare în cei aproximativ 20 de ani de funcționare, răspunsul său a fost:
„Evident că da. Aici răspunsul este foarte clar și strict pe acest subiect al autorizării. Din punctul meu de vedere, discuția nici nu trebuie să ajungă la fond. Dacă ar urma un demers juridic, s-ar opri în camera preliminară. Aici răspunsul este evident: da, autorizarea se putea face. Dacă nu s-a făcut, nu sunt eu în măsură să spun de ce”, a declarat Nemțanu.
De asemenea, CEO-ul Hospice a declarat că dezbaterea despre cazul Pașca nu ar trebui redusă la opoziția dintre compasiune și respectarea legii, ci ar trebui să pornească de la dreptul persoanelor vulnerabile de a primi îngrijire profesionistă și responsabilă.
„Mai presus de compasiune, blândețe și bunătate, trebuie să existe răspundere”, a spus ea.
Editor : C.S.