Concentrarea de trupe americane în Orientul Mijlociu a dat naștere la speculații privind un posibil atac terestru asupra Iranului, cu ochii ațintiți asupra depozitului vital de petrol de pe insula Kharg, despre care a vorbit chiar și președintele Donald Trump. Un eventual atac asupra acestui punct sensibil ar putea fi însă contracarat în mai multe moduri de armata iraniană, scrie The Hill într-o analiză.
Deși slăbit după o campanie aeriană substanțială a SUA și Israelului, care a lovit țara cu peste 22.000 de bombe și rachete de la sfârșitul lunii februarie, regimul iranian are încă la dispoziție arme și tactici care ar putea provoca daune trupelor americane, bazelor și aliaților din regiunea Golfului Persic și ar putea perturba și mai mult economia globală, potrivit unor foști oficiali americani și analiști regionali, arată The Hill, care enumeră patru posibile răspunsuri ale Teheranului la un eventual atac american asupra insulei Kharg.
Atacuri directe asupra trupelor americane
Cel mai probabil scenariu ar fi un atac direct asupra forțelor americane în cazul în care acestea ar pune piciorul pe teritoriul iranian.
Insula Kharg, situată la aproximativ 32 de kilometri de coasta Iranului, ar putea fi ușor lovită de drone și rachete lansate de pe continent. Și, după toate probabilitățile, pe insulă se află încă forțe ale Gărzii Revoluționare Islamice, potrivit lui Bryan Clark, cercetător principal la Institutul Hudson.
„Veți vedea o oarecare rezistență la sol, focuri de armă reale”, a declarat Bryan Clark pentru The Hill.
„Îmi imaginez că au și pus capcane. Pentru trupele americane care se vor deplasa acolo, îmi imaginez că le așteaptă un număr considerabil de dispozitive explozive improvizate și alte surprize, deoarece perspectiva iranienilor este că, odată ce SUA vor încerca să o cucerească, nu vor recupera producția prea curând, așa că ar putea la fel de bine să provoace victime în rândul americanilor și o problemă politică pentru Trump acasă”, a mai spus el
Joe Costa, de la Atlantic Council, un think tank cu sediul în Washington, D.C., a declarat că Iranul poate lovi în continuare trupele americane cu rachete, drone, mine și ambarcațiuni de atac rapid.
„Nu este clar câtă capacitate au de a face acest lucru pe termen lung, dar faptul că lovesc cu succes infrastructura din regiune… indică faptul că structura lor de comandă și control încă funcționează”, a spus Costa, un fost oficial al Pentagonului, care a ajutat la supravegherea planificării războiului în timpul administrației Biden.
Armata Iranului, care numără peste 190.000 de persoane, înseamnă, de asemenea, că orice încercare militară de a controla insula sau Strâmtoarea Ormuz ar putea „deveni foarte repede o bătălie de tip contrainsurgență”, a adăugat el.
Jason Campbell, cercetător principal la Institutul pentru Orientul Mijlociu, a declarat că iranienii „vor îndrepta, fără îndoială, o mare parte din focul lor” asupra insulei Kharg și asupra oricărei alte poziții americane din apropiere, „pentru că știu foarte bine cât de importantă este opinia publică aici, în Statele Unite, și ce prejudicii poate aduce aceasta președintelui Trump. Nu există o modalitate mai rapidă de a diminua și mai mult opinia publică decât creșterea numărului de victime.”
Atacuri asupra centrelor petroliere din Golf
Prezența trupelor americane pe teren ar putea, de asemenea, să declanșeze intensificarea atacurilor iraniene asupra infrastructurii petroliere și energetice din regiune, în special în zona Golfului.
„Până acum, au fost oarecum reținuți în a lovi unele dintre aceste ținte, dar au demonstrat că pot urca pe scara escaladării”, a spus Jon Hoffman, cercetător în domeniul apărării și politicii externe la Institutul Cato.
„Atacuri asupra infrastructurii petroliere. S-ar putea vedea atacuri asupra centralelor electrice. S-ar putea vedea atacuri asupra stațiilor de desalinizare.”
El a adăugat: „Cea mai profitabilă formă de represalii a lor este continuarea strângerii lațului în jurul gâtului lui Trump, acest laț fiind piața internațională a energiei.”
Trump a minimizat în mare măsură creșterea costului benzinei în SUA, insistând că efectele economice negative vor fi temporare.
Cu toate acestea, analiștii de piață avertizează că șocul asupra industriei energetice globale nu va face decât să se adâncească pe măsură ce războiul se prelungește sau se intensifică.
Între timp, Campbell a afirmat că Teheranul și-a demonstrat deja disponibilitatea de a lovi în întreaga regiune a Golfului infrastructura energetică critică mai vulnerabilă și mai sensibilă, precum și alte ținte civile, cum ar fi porturile și aeroporturile.
În această săptămână, de exemplu, o rachetă balistică iraniană a lovit o zonă deschisă din nordul Israelului, într-un atac care pare să fi vizat cea mai mare centrală electrică a țării.
„Bănuiesc că acest lucru ar face cu siguranță parte din reacția lor”, a declarat el pentru The Hill.
Intensificarea atacurilor prin intermediari (proxy)
De la începutul războiului, grupările iraniene au ripostat împotriva Israelului, a țărilor din Golf și a pozițiilor americane din regiune, majoritatea atacurilor provenind de la grupări de miliții din Irak și de la Hezbollah din Liban.
Ambasada SUA din Bagdad și obiectivele militare americane din Irak au fost ținta, de mai multe ori în această lună, a unor atacuri cu rachete și drone atribuite milițiilor irakiene. Aceste grupări își pot intensifica oricând implicarea, a afirmat Hoffman.
„Milițiile irakiene au demonstrat, de fapt, o disponibilitate de a se implica mai mult în conflict. Hezbollah a demonstrat că are încă capacitatea de a lansa rachete asupra Israelului”, a spus el.
Pe măsură ce Statele Unite intensifică și mai mult luptele, s-ar putea observa, de asemenea, că rebelii Houthi din Yemen „își îndreaptă rapid rachetele spre Marea Roșie”, a adăugat Hoffman.
Acest lucru s-ar putea foarte bine întâmpla, întrucât vineri Houthi și-au stabilit limitele de neîncălcat pentru a intra în conflict în sprijinul Iranului.
Washingtonul a încercat anterior să afecteze forțele Houthi prin lovituri aeriene asupra grupului în luna mai a anului trecut, dar acum SUA ar putea fi nevoite să se confrunte cu minele amplasate de grupul rebel pentru a perturba și mai mult transportul maritim, a spus Clark.
„Există o teorie conform căreia acestea s-au abținut puțin, dar cu siguranță au capacitatea de a provoca probleme”, a spus Costa despre grupările proxy.
„Acest lucru ar putea indica faptul că strategia a fost concepută pentru a aștepta până când lucrurile se vor înrăutăți și vor deveni mai grave, iar aici intrăm într-o spirală de escaladare.”
Rebelii Houthi închid strâmtoarea din Marea Roșie
Strâmtoarea Ormuz nu este singura rută maritimă vitală pe care Iranul ar putea să o vizeze. Marea Roșie găzduiește o altă cale navigabilă din Orientul Mijlociu, esențială pentru piețele energetice mondiale, care ar putea fi închisă de Iran și de aliații săi: strâmtoarea Bab el-Mandeb.
Armata iraniană a avertizat încă de la sfârșitul săptămânii trecute că țara va intensifica „nesiguranța în alte strâmtori, inclusiv în Strâmtoarea Bab el-Mandeb și Marea Roșie”, în cazul în care SUA și Israelul vor continua să atace infrastructura energetică a Teheranului.
„Dacă inamicul dorește să întreprindă acțiuni terestre pe insulele iraniene sau în orice altă parte a teritoriului nostru sau să impună costuri Iranului prin mișcări navale în Golful Persic și Marea Omanului, le vom deschide alte fronturi ca o surpriză, astfel încât acțiunile lor nu numai că nu le vor aduce niciun beneficiu, ci le vor dubla și costurile”, a declarat miercuri o sursă militară pentru agenția de știri iraniană Tasnim.
Aproximativ 10% din rezervele mondiale de petrol și gaze naturale trec prin această strâmtoare situată la sud-vest de Yemen.
Bab el-Mandeb a fost vizată anterior de Houthi, care au blocat strâmtoarea atacând navele cu drone și rachete.
„Am avut o mulțime de dificultăți cu Houthi pentru o lungă perioadă de timp, iar aceștia nu erau nici pe departe la fel de capabili precum este Iranul”, a spus Costa.
„Cu siguranță au capacitatea de a provoca probleme. Au demonstrat că au capacitatea de a începe să hărțuiască și să oprească traficul în Marea Roșie, exact așa cum au făcut-o acum un an și jumătate.”
El a adăugat: „Acest lucru creează o a doua dilemă, în care forțele americane, forțele israeliene și altele vor trebui acum să gestioneze această problemă cu două aspecte.”
Editor : B.P.